Worry in the House of Thieves


Aflu de pe net ca ÎPS Teodosie este cercetat de DNA pentru înşelăciune, trafic de influenţă şi abuz în serviciu. Adevarul ca mizeria bagata sistematic sub covorul imens si latzos al BOR, trebuie sa fie cumva asanata si ar trebui sa se obisnuiasca fetele bisericesti sa traiasca in realitatea faptului ca nu sunt stat in stat. Sincer insa, daca e sa ma intrebe cineva, o sa raspund placid ca o sa fie un mare fas in acest caz. Si-n altele. Nu de alta, dar in parnaie nu se intra asa usor, de la un anumit standing sau de la o anumita functie in sus. Dar nu asta e miezul postarii mele. Citind intai titlul articolului, apoi si articolul in sine, am inceput sa visez cu ochii deschisi. Trafic de influenta? For satan’s sake, yes. Cate prostii indruga preotimea, cate promit, cat aburesc si asigura ca ne intermediaza un loc mai caldut la dreapta barbosului, numai sa ingane prostimea tot soiul de imbecilitati. Sa traiasca in spaimele pacatelor... 

Pacate mult prea exacerbate in ochiul vigilent al bisericii? Inselaciune? Da, sigur, as putea deschide o discutie pe marginea infractiunii, ca jurist ce ma aflu, dar cred ca va duce mintea sa identificati treaba cu inselaciunea. Abuz in serviciu contra intereselor publice? Fireste. Numai de vreo 2.000 de ani. Cel putin. Ei da, atunci cand se va instrumenta de pe astfel de pozitii un proces intentat preotimii, in general si-n particular, o sa am o satisfactie. Deocamdata, la faze de genul Teodosie am doar confirmari. Iar ca piosii credinciosi ce poate vor citi aceste randuri sa aiba o minora satisfactie totusi, sa nu plece de aici doar cu acru-n gura, sa ne rugam: Doamne, ajuta-ne sa reusim sa ne intoarcem fata de la mincinosii astia, catre Tine. E mai bine asa? Nu-mi pasa, oricum. Pace voua, ca razboiul mi-l pastrez mie. Iar pentru curiosi, titlul e inspirat din titlul unei piese Deicide. Da, acei Deicide care au probleme cu religia crestina.

De ce sa Alegeti o Canapea Extensibila?


Raspunsul la aceasta intrebare are multiple variante si toate va vor convinge  ca o canapea extensibila  ofera cu mult mai mult fata de una normala. La prima vedere este simplu, una se face si pat, cealalta nu, numarati membrii familiei si daca nu ramane nimeni fara loc de dormit in pat nu aveti nevoie de  canapele extensibile in casa. Iata acum o intreaga lista de aspecte pe care poate nu le-ati luat in calcul: Un mobilier de mari dimensiuni, pe care veti cheltui ceva bani, este o investitie de durata, asadar nu se poate schimba cu usurinta  daca pe viitor veti avea nevoie de mai mult de la canapeaua din sufragerie. Poate va fi nevoie sa gazduiti o ruda sau un prieten peste noapte, iar in acest caz aveti nevoie de o canapea extensibila fara discutie. Ganditi-va si la faptul ca poate doriti chiar dumneavoastra o data sa va uitati la tv in sufragerie dintr o pozitie mult mai comoda.
Pe langa acest fapt luati in calcul ca o canapea extensibila, facuta pentru a se umbla la ea, este cu mult mai rezistenta decat una normala, deci chiar daca nu o veti intinde frecvent ea va rezista in timp mult mai bine atat in ceea ce priveste mecanismele cat si materialul cu care este acoperita. Fata de canapele simple, cele extensibile sunt mai late, mai lungi asadar mai comode indiferent in ce pozitie stati. In cazul in care camerele apartamentului sunt mici si aici locuiesc mai multe persoane, canapeaua se poate folosi pe post de pat, facand din sufragerie dormitor, iar apoi pe timpul zilei sufrageria poate arata ca la carte din nou. O canapea extensibila se poate folosi deasemenea si in dormitor, fiind mai ieftina decat un cadru de pat plus o saltea comoda. Acestea sunt doar cateva exemple pentru care in momentul achizitionarii de mobilier ar trebui sa nu optati pentru o canapea simpla, ne-extensibila cu atat mai mult cu cat preturile celor extensibile ce au atat de mult de oferit in plus nu sunt foarte ridicate fata de cele ale canapelelor simple.

Deja Vu


Vreau sa recunosc, sa fiu sincer pana la ultima picatura, sa-mi marturisesc ca pastrez obiceiul tau de a deschide fereastra in toiul noptii. Stiu ca e ger cumplit, ca altcineva doarme pe perna ta, pe mana mea, dar m-am indragostit de intuneric si nu mai scap de stupida senzatie ca stelele miros a tine. Azi sau ieri, nu mai stiu cand pentru ca zilele imi sunt totuna, ti-am zarit umbra. Am ajuns-o din urma si am calcat-o sadic in picioare. Am asteptat istovit sa te intorci, sa-mi reprosezi ceva, dar nu erai tu. Era altcineva cu umbra ta, ma intelegi? Nu, stiu eu ca nu ma intelegi. Nici nu vrei, nici nu poti. Par nebun sau chiar sunt? Mi se intampla atatea sau doar imi imaginez asta?

Incep sa cred ca eu te-am inventat si-am pus putin din iluzia existentei tale in fiecare femeie care si-a riscat linistea alaturi de mine. M-am simtit rau, dar nu in sensul de agonie neinteleasa si pe alocuri geniala, in deplinatatea unei suferinte, a unei boli cu diagnostic si tratament ignorat. Sunt vinovat pentru ca ma inconjor de realitatea transparenta a sticlelor golite, imi diluez sangele cu otrava amara si calda. Din cauza asta, zeci de idei injectate cu nervi musca din rationamentele mele obosite ca dintr-un les uitat in soare si am nevoie de ura ca de aer,de iertare ca de apa,de uitare ca de moarte. Imi tin dusmanii aproape si le raspund zilnic la telefon, ii las sa-si faca datoria, sa-mi castige un suflet pe care nu l-am dorit, dar l-am creat. O inocenta pentru care ma simt dator cu viata asta infecta, o parte din mine a carei departare ma ustura, ma stoarce de dor.

Tot mai des mi se intampla ca privindu-mi copii sa-mi doresc sa mai fiu copil, sa plang ca vreau fericire cand vorbesc cu mama, sa iubesc fara sa cer ceva in schimb, sa nu cunosc mai mult decat pot intelege. Obsesia mea a capatat nuante halucinante de gri si alb, sunetul fin, indelung ascultat, al picioarelor tale asezandu-se incet unul peste celalalt, vedenia degetului tau desenand pe geam in aburul respiratiei mele amare. Atat de departe m-a dus munca asta silnica, incercarea de a ma lega de tot ce-ti este strain incat imi pare ca nici nu mai existi, ca doar te-am visat intr-o noapte si m-am trezit chinuit de dorinta de a te materializa in bratele mele. Ma simt bolnav decat sunt. Mi-am scapat sufletul sub zapezile rigide si cu mainile amortite, am incetat sa-l mai caut. Imi lipesc din cand in cand urechea de urmele plecarii si stiu ca trebuie sa te vad.